ePathology.ro

Celulele caracteristice inflamaţiei acute sunt PMN.

Exsudatul din inflamaţia acută este un lichid ce conţine electroliţi şi proteine > 30 g/l (în special fibrinogen şi imunoglobuline); de asemenea conţine mediatori chimici şi PMN

Mediatorii chimici din inflamaţia acută produc manifestări specifice:

• vasodilataţie (ex.: prostaglandinele, oxidul nitric),
• cresc permeabilitatea vasculară (histamina, bradikinina) şi
• sunt chemotactici (factorul C5a şi leucotriena B4).

Alţi mediatori produc manifestări nespecifice:

• febră (IL1, TNF),
• durere (prostaglandine, bradikinina) sau
• necroza ţesuturilor (enzime lizozomale, radicali liberi de oxigen).

Elementele clinice ale inflamaţiei acute sunt: rubor, tumor, calor, dolor şi functio lessa.

Urmările inflamaţiei acute pot fi 4:

• rezoluţia (cu restitutio ad integrum)
• formarea unei cicatrici fibroase
• formarea unui abces
• cronicizarea.

Rezoluţia reprezintă restaurarea structurilor tisulare normale fără cicatrizare; aceasta presupune îndepărtarea exsudatului inflamator prin lichefiere şi fagocitoză, stroma de suport trebuie să fie intactă, iar celulele lezate să fie capabile de regenerare.

Apariţia cicatricei se face urmând secvenţa : leziuni tisulare → inflamaţie acută →  exsudat → organizarea exsudatului →  ţesut de granulaţie →  cicatrice fibroasă.

Abcesul reprezintă acumularea puroiului într-o cavitate formată prin distrugerea ţesuturilor de către enzimele lizozomale; puroiul este un lichid cremos, gălbui ce conţine piocite (PMN degradate), bacterii şi celule moarte.

Inflamaţia cronică apare când stimulul persistă, iar procesele de reparare şi distrucţie tisulară sunt concomitente.