ePathology.ro

Primele date privitoare la anatomia patologică din literatura medicală românească se regăsesc în regulamentul Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti (1832). Aici se prevăd condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru efectuarea necropsiilor (până la această dată, datorită interdicţiilor religioase, autopsiile erau interzise).
 
In actele Societăţii Medicale Ştiinţifice din Bucureşti, fondată în 1857 sub preşedinţia doctorului Nicolae Kretzulescu, secretar fiind Carol Davila, se menţionează numeroase prezentări de cazuri clinice cu piese chirurgicale sau necroptice, vădindu-se, prin aceasta, încă de pe atunci, orientarea anatomo-clinică a învăţământului nostru medical.
 
Cu toate acestea, în raport cu preocupările de medicină internă şi chirurgie, anatomo-patologia (ca toate celelalte ştiinţe morfologice) s-a dezvoltat mai încet. Disecţiile pentru anatomia descriptivă, ca şi necropsiile de spital, se făceau pe atunci în pavilionul mortuar de la Spitalul Colţea. Această activitate se continuă la şcoala Naţională de Medicina şi Farmacie, organizată de Carol Davila în 1857. In programa analitică a cursului de chimie (predat de C. Davila) se prevăd, în ceea ce priveşte aplicarea metodelor de chimie în medicina legală şi în probleme de igienă, conferinţele asupra diagnosticului anatomo-patologic. Specialiştii în anatomia patologică se întâlneau greu, după cum reiese din anunţul pe care îl găsim în Monitorul Medical nr. 36 din 21 noiembrie 1863:

“La şcoala de medicină se cere un doctor în medicină care posedă cunoştinţe mai speciale asupra anatomiei patologice şi aplicaţii microscopice. De aceea cu onoare sunt rugaţi aceia dintre d. doctori din Principatele Unite care posedă această specialitate să binevoiască a comunica subsemnatului.”
Semnează Inspectorul General, Directorul Şcoalei, C. Davila.
 
Anatomia patologică este specificată printre materiile prevăzute la examenele de liberă practică a medicinii pentru medicii din străinătate.

Oricum, cercetările ştiinţifice din domeniul morfologiei normale şi patologice în ţara noastră sunt strâns legate de activitatea catedrelor de specialitate din învăţământul medical superior. Atât anatomia (descriptivă şi topografică) cât şi histologia, embriologia şi anatomia patologică s-au nascut şi au făcut primii paşi o dată cu primele forme de învăţământ medical.