ePathology.ro

Distrofia granulară (intumescenţa tulbure) se caracterizează macroscopic prin organomegalie, consistenţă flască, friabilă, cu aspect de “carne fiartă”.

Microscopic, celulele cresc în dimensiuni cu apariţia unui material granular fin în citoplasmă.

Electrono-microscopic se constată dilatarea RER, balonizare mitocondrială, cu diminuarea cristelor şi hiperhidratare.

Apare în organe parenchimatoase: ficat (hepatita acută şi cronică), rinichi (intoxicaţii, nefropatii tubulo-interstiţiale), miocard (distrofia ceroasă Zencker).

Dacă membrana bazală este intactă, epiteliul se regenerează fără sechele.

Distrofia vacuolară (intumescenţa clară) se caracterizează prin organomegalie, cu consistenţă friabilă, iar microscopic se constată vacuolizări citoplasmice cu balonizarea celulei.

Apare în organe parenchimatoase, dar este mai gravă ca cea granulară.

Delimitarea între cele 2 tipuri de distrofii este pur didactică, în realitate ele asociindu-se în aceeaşi celulă sub denumirea de distrofie granulo-vacuolară.

 Aspecte ultramicroscopice in degenerescenta celulara: ruperea cristelor mitocondriale, edem intracelular, TEM, 4500x