ePathology.ro

Forţa necesară fracturii unui os este mare şi acţionează de obicei perpendicular (mai rar prin torsiune sau smulgere), ducând la hemoragie masivă şi îndepărtarea capetelor osoase.

Vindecarea se face asemănător cu cea a plăgilor cutanate, dar cu o serie de particularităţi specifice ţesutului osos.

Două manşoane osoase sunt formate de periost la marginile fracturii şi se unesc formând o punte (procalus) care imobilizează capetele osoase.

Capilarele din cavitatea medulară proliferează în măduva necrotică şi aduc în zonă macrofage, fibroblaste şi osteoblaste.

Osteoblastele formează ţesut osos nou, în timp ce osteoclastele îndepărtează osul necrotic şi uneori resorb o parte din osul cortical.

“Golul” dintre capetele osoase este “umplut” prin formarea unui ţesut de granulaţie.

Unirea capetelor osoase se face fie prin osificare directă (cu ajutorul osteoblastelor din periost, ce depun calciu pe cartilajul preexistent), fie prin osificare fibroasă (cu ajutorul fibroblastelor periosteale, ce produc colagen, care se osifică prin calcificare).

O dată unirea refăcută, osul nou este remodelat după liniile de forţă ce acţionează asupra lui.

Calusul în exces este îndepărtat, iar osul ondulat este înlocuit cu os lamelar rezistent.

Restabilirea cavităţii medulare durează 1 an.

 Complicaţiile fracturilor

Hemoragia – poate fi severă, mai ales în fracturi femurale

Necroza osoasă apare când sunt rupte vasele sangvine (ex.: necroza aseptică de cap femural sau a scafoidului)

Zdrobirile oaselor – pot distruge cavitatea medulară şi duc la apariţia emboliilor grăsoase

Neunirea capetelor osoase apare când există o vascularizaţie săracă, leziuni periosteale, necroză osoasă şi infecţii. In aceste situaţii, ţesutul conjunctiv de legătură devine cartilaginos şi se formează o pseudoartroză sau o falsă articulaţie.