ePathology.ro

Placa de aterom :

• afectează intima arterelor sistemice, nu şi a venelor
• placa de aterom este compusă din macrofage, celule musculare netede, lipide şi colagen
• factorii de risc majori sunt HTA, fumatul, diabetul zaharat, hipercolesterolemia
• complicaţiile sunt scăderea fluxului sangvin, tromboza, anevrismul

• Alti factori de risc sunt: HTA, diabetul zaharat, fumatul, hipercolesterolemia
• Sunt afectate in special arterele mari (elastice, de conductanta). Artera pulmonara nu este afectata decat in cazul unei hipertensiuni pulmonare !

Patogeneza

Ipoteze:

• Ipoteza trombogenica – factor principal = trombocitul
• Ipoteza proliferarii clonale – factorul principal = celula miointimala
• Ipoteza oxidarii lipidice – factorul principal = macrofagul ce fagociteaza LDL oxidat
• Ipoteza raspunsului la injurie – factorul principal – endoteliul lezat
• Ipoteza infectioasa – factorul principal = Chlamydia Pneumoniae

Teoria unificata:

• Adeziunea plachetelor la colagenul subendotelial este urmata de eliberarea PDGF, ce stimulează proliferarea celulelor miointimale, ce se transforma in miofibroblaste, cu sinteză de colagen
• Lezarea endoteliului permite difuzia proteinelor plasmatice în intimă, cu oxidarea LDL, urmată de atracţia macrofagelor, ce vor ingera LDL prin receptori “scavenger”, cu formarea celulelor spumoase (“foamy cells”)
• Atracţia leucocitelor (monocite) la nivelul endoteliului se face prin creşterea expresiei VCAM-1, datorită dietei bogate în colesterol

Etapele dezvoltarii placii de aterom:

• Striurile lipidice (fatty streaks) – caracterizate prin depunerea de macrofage spumoase (foamy cells) în intima vasului
• Placa de aterom propriu-zisă - are un acoperiş fibros format din fibroblaste, colagen şi intimă, centrul lipidic (lipid core) compus din lipide (cristale de colesterol), calciu, detritusuri celulare şi macrofage spumoase şi o medie distrofică
• Placa de aterom complicată – se poate complica prin fisurare cu tromboză, calcificare, subţierea peretelui vascular cu anevrism (dilatare) sau disectie.

Anevrismele pot fi morfologic de tip fusiform (în aorta abdominală), sacciform (în aorta toracică) sau tubular.