ePathology.ro

Sifilisul

Treponema pallidum este un microorganism spiralat cu 6-12 spire regulate, cu o structură alcătuită din 2 membrane (cea externă constituită din mureină), citoplasmă granulară şi nucleu central, alungit. Este deci o spirocheta Gram (-), mobila, cu aspect helicoidal, anaeroba (dar poate folosi glucoza prin oxidare), creste in culturi celulare, patogen strict uman, vizibila la microscopul cu fond intunecat sau in imunofluorescenta.

Bacteria execută mişcări de rotaţie, de înşurubare (“în tirbuşon”) sau de flexie; se divide prin fisiune transversală.

Se transmite sexual în > 95% din cazuri, sangvin şi transplacentar.

Anatomo-patologic se descriu 3 tipuri de leziuni :

• leziuni exsudative sub forma unui proces de vasculită cu endotelită proliferativă cu aspect de “bulb de ceapă”
• leziuni proliferative sub forma unui infiltrat inflamator limfo-plasmocitar perivascular “în manşoane”, ce poate fi difuz sau nodular (plasmomul Unna)
• leziuni alterative – necroza gomoasă

Evoluţia luesului prezintă 3 stadii

Luesul primar apare după o perioadă de aproximativ 3 săptămâni de la contact şi se caracterizează prin 2 elemente :

• şancrul dur – o papulă indurată la nivelul organelor genitale externe, ce ulcerează rapid, are margini bine delimitate, este rotundă, suplă, nedureroasă
• adenopatia satelită inghinală – ganglionii sunt mici, elastici, mobili, nedureroşi, cu un ganglion central mai mare şi alţii în jur mai mici, cu aspect de “cloşcă cu pui”. Sifilisul primar fără şancru dur se numeşte sifilis “decapitat” şi apare la cei cu transfuzii, herpes genital sau tratament cu antibiotice.

Luesul secundar apare după o perioadă de 40-50 de zile şi are ca leziune caracteristică sifilida cu diferite aspecte :

• rozeola sifilitică este o maculă roz-palidă, ca “floarea de cireş”
• sifilida papuloasă cu următoarele forme: papulo-scuamoasă, micro-papuloasă, psoriaziformă sau papulo-hipertrofică (condylomata lata)
• sifilida papulo-erozivă pe mucoase

Rozeolele se găsesc pe peretele anterior al toracelui şi la baza gâtului (“colierul Venerei”); se mai descriu alopecia luetică parcelară temporo-parietală (“în luminişuri”), alopecia 1/3 laterale a sprâncenelor (semnul omnibusului), micropoli-adenopatii, perionixis, barba “roasă de molii”.

Luesul terţiar are ca leziune caracteristică goma sifilitică, cu 4 etape de evoluţie :

• goma crudă (nodul elastic, ce are pe secţiune aspectul de “miez de castană”),
• goma ramolită (proces de necroză gomoasă),
• goma ulcerată şi
• goma cicatriceală.

Goma se poate localiza în diferite organe determinând aortita sifilitică pe aorta ascendentă (cu anevrism şi ruptură), insuficienţa aortică pură prin lărgirea inelului aortei, tabesul dorsal în localizarea la nivelul coloanelor posterioare ale măduvei spinării, ficatul “legat în sfori” (hepar lobatum), osteomielită, paralizia generală progresivă în localizarea cerebrală.

Luesul congenital poate fi precoce sau tardiv.

Luesul congenital precoce apare de la naştere şi când este compatibil cu viaţa se caracterizează prin pemfigus palmo-plantar (leziuni buloase), coriză sifilitică bilaterală, hepatosplenomegalie (ficatul de “silex” = hepatită interstiţială limfo-plasmocitară cu necroză gomoasă), “pneumonia albă” (plămâni nerespiraţi alb sidefii cu infiltrat limfo-plasmocitar) şi malformaţii cardiace şi orale (gnato- cheilo-palatoschizis).

Luesul tardiv apare la adolescenţă şi se caracterizează printr-o osteocondrită diafizo-epifizară cu pseudoparalizie (sindrom Parrot) şi sindromul Hutchinson ce cuprinde triada : dinţii Hutchinson (incisivi în “semilună), keratită interstiţială şi surditate labirintică.

Hepatita sifilitica (lues congenital precoce)