ePathology.ro

Granuloamele nespecifice (cu specificitate limitată sau discutabilă) apar în bolile infecţioase (febra tifoidă, tifos exantematic, rabie, poliomielită), în boli de colagen (lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă) sau pot fi de cauză nedeterminată (sarcoidoză, boală Crohn).

Granuloame din boli in fecţioase

Febra tifoidă: granulomul tific se dezvoltă la nivelul plăcilor Peyer şi în ganglionii sateliţi şi este format din celulele Rindfleisch (macrofage modificate spumoase).

Tifosul exantematic produs de ricketsii se caracterizează printr-o endotelită proliferativă trombotică şi granuloame Fraenkel (infiltrate limfo-plasmocitare şi macrofagice nodulare) perivascular.

Poliomielita se caracterizează prin alterarea neuronilor motori din coarnele anterioare ale măduvei spinării, sub efectul citopatic al virusului polio, mergând până la necroză. Structurile neuronale necrozate sunt eliminate printr-un proces de satelitoză (nevrogliile se dispun în jurul neuronilor lezaţi) şi neuronofagie, urmat de un proces de glioză.

Rabia : leziunile sunt în encefal (predominant în hipocamp), sub forma nodulilor rabici, compuşi din celule gliale, ce conţin incluzii virale intracitoplasmatice (corpii Babeş-Negri), date de virusul rabic (are formă de glonţ).

Boala ghearelor de pisică (cat scratch disease) produsă de bacili Gramm negativi (Bartonella), prin zgârieturi, se caracterizează prin apariţia unor granuloame cu necroză supurativă centrală şi celule epitelioide la periferie aşezate în palisadă, fără celule gigante.

Se localizează mai frecvent la nivelul ganglionilor axilari, iar clinic apare sindromul oculoglandular Perinaud : adenopatie, tumefierea ochilor şi regiunii mandibulare.

Limfogranulomatoza veneriană Nicolas-Favre produsă de chlamydii se caracterizează printr-un abces stelat, cu o zonă centrală purulentă şi celule epitelioide, macrofage şi limfocite la periferie.

Chlamydiile au un ciclu replicativ de 48h, perioadă când se pot prezenta sub formă de corpi elementari sau reticulari.

Leziunea din boala Nicolas-Favre este frecventă în ganglionii inghinali, cu tendinţă la fistulizare prin traiecte multiple “în stropitoare” (poradenita inghinală).

Boala ghearelor de pisica; granuloame nespecifice, cu necroza supurativa centrala si celule epitelioide asezate in palisada la periferie, HE, 10x

Actinomicoza reprezintă o infecţie cu Actinomyces Israelii (bacil Gram pozitiv, anaerob) care se localizează cu predilecţie în regiunea cervico-facială, dar şi în alte regiuni ale organismului (toracic, abdominal, în particular asociat cu dispozitive de contracepţie intrauterine sau cicatrici apendiculare).

Infecţia este endogenă, bacilul făcând parte din flora normală a orofaringelui, vaginei şi tractului gastro-intestinal.

Microorganismul poate invada osul subjacent şi ocazional poate disemina hematogen în creier sau prin aspiraţie în plămân.

Bolnavul se poate prezenta clinic cu tumefierea “lemnoasă” a regiunii cervico-faciale, febră, pierdere în greutate, leucocitoză în sângele periferic, tuse şi hemoptizie când este implicat şi plămânul.

Histopatologic, caracteristic este prezenţa unui granulom ce conţine în centru granule “de sulfur” (colonia de actinomicete, care are aspectul de “soare care arde”), înconjurate de neutrofile şi fibrină.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Granuloame din boli de colagen

Se însoţesc de necroză fibrinoidă şi au o componentă vasculară importantă.

Un exemplu îl constituie nodulul reumatoid, format din necroză fibrinoidă centrală, delimitată de celule epitelioide în palisadă şi un infiltrat limfo-plasmocitar periferic.

Alte boli de colagen (care au o cauză autoimună) sunt reprezentate de lupusul eritematos sistemic, poliarterita nodoasă, dermatomiozita, scleroza sistemică progresivă.

 

 

Granuloame de cauză nedeterminată

Sarcoidoza (boala Besnier – Boeck - Schaumann) se caracterizează prin apariţia unor granuloame compuse din celule gigante multinucleate, celule epitelioide, macrofage, limfocite şi plasmocite.

Diagnosticul diferenţial se face cu TBC prin: lipsa necrozei de cazeificare, foliculi bine individualizaţi fără tendinţă la confluare, prezenţa fibrozei.

Relativ caracteristic este prezenţa corpilor asteroizi Schaumann, formaţi din proteine şi calciu.

Clinic, în sarcoidoză apare sindromul Loeffgren: adenopatii hilare bilaterale, eritem nodos şi artrită.

Testul Kweim (IDR cu extract de splină sarcoidotică de iepure) este pozitiv în ~ 75% din cazuri.

Afecţiunea răspunde excelent la tratament cu corticosteroizi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nodulul Aschoff – apare în miocard, printr-o reacţie de hipersensibilitate de tip IV, consecutiv unui reumatism articular acut, cu localizare interstiţială şi perivasculară.

Nodulul poate avea o degenerescenţă centrală hialină şi este compus din celule Aschoff, celule Anicikow, macrofage, limfocite şi plasmocite.

Celulele Aschoff sunt mari, multinucleate, celulele Anicikow sunt alungite, cu nucleu central, cu aspect de “bară zimţată” sau de “omidă”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Infecţii virale, fungice şi parazitare

Inflamatiile proliferative epiteliale produse de virusuri sunt reprezentate de molluscum contagiosum, condilomul acuminat, veruca vulgara.

Candidomicoza – produsă de Candida Albicans se caracterizează prin prezenţa unei inflamaţii subacute mixte (limfo-plasmocitare şi PMN); evidenţierea filamentelor fungice se poate face cu coloraţia PAS.

Candidoza poate fi superficială (tegumente, mucoase), viscerală sau septicemică prin vehiculare sangvină.

Pneumocistis Carinii este un fung evidenţiabil cu coloraţie Groccott (impregnare argentică), care produce o pneumonie interstiţială cu plasmocite la imunosupresati si nou-nascuti; în alveole apare un exsudat spumos, ce conţine fungul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

  

 

Toxoplasmoza este o afecţiune produsă de un protozoar (Toxoplasma Gondii) ce produce o limfadenită cronică caracterizată prin:

• insule de celule epitelioide (leziunea Piringer)
• hiperplazie foliculară limfoida şi
• limfocitoză B monocitoidă sinusală.

Aspergiloza este o afecţiune cauzată de o specie de fungi aflaţi în mediul înconjurător, din care Aspergillus Fumigatus şi Aspergillus Niger sunt cei mai frecvenţi. Fungul în forma vegetativă se prezintă sub formă de hife septate cu ramuri la 400 şi cu capete de fructificare.

Sporii (~ 3 μm în diametru) sunt inhalaţi din aer o dată cu praful şi ajung în alveolele pulmonare, generând o inflamaţie subacută cu PMN şi macrofage.

Din plămân, pe cale sangvină fungul poate disemina în piele, producând foliculită hemoragică sau în creier producând infarct cerebral cu hemiplegie.

In plămân infecţia cu Aspergillus poate produce pneumonie, aspergilom pulmonar sau alveolită alergică extrinsecă (reacţie alergică asociată cu IgE seric crescut, eozinofilie şi infiltrate pulmonare fugace Loeffler - vizibile radiologic).

 

Histoplasmoza este o infecţie sistemică cu fungi din genul Histoplasma capsulatum sau Histoplasma Duboisii, endemică în America de Nord şi Africa. Fungul este inhalat ca spori, ajunge în alveole, se replică în macrofage, ducând la formarea de granuloame cu calcificări. Boala se poate manifesta în câteva variante :

• asimptomatică
• infecţie pulmonară acută sub formă de gripă
• infecţie pulmonară cronică (cu tuse, febră, scădere în greutate, cavitate pulmonară vizibilă radiologic)
• infecţie diseminată cu afectarea măduvei osoase, ficatului şi a splinei

Afecţiunea răspunde excelent la tratament cu amfotericină.

Trichineloza este produsă de un parazit animal (Trichinella Spiralis) şi se caracterizează histologic prin prezenţa în muşchii striaţi a unui granulom cu eozinofile, celule gigante la periferie, iar în centru larva torsionată.

Echinococoza este produsă de Taenia Echinoccocus, ce formează chistul hidatic, cu localizare mai frecventă în plămân sau ficat.

Histopatologic, se observă prezenţa unui ţesut de granulaţie, peretele chistului (membrana anhistă) şi vezicule fiice cu larve. Chistul conţine un lichid limpede “ca apa de izvor”, cu nisip hidatic (scolecşi).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Granuloamele de corp strain

Corpi străini exogeni

• Pulberea de talc – în chirurgie, poate rămâne în peritoneu, cu apariţia unor granuloame albicioase, ~ 1 mm, compuse din talc, celule epitelioide, celule gigante multinucleate de corp străin (dispoziţie neregulată a nucleilor în citoplasmă)
• Materiale de sutură (catgut) – granulom cu fire de catgut (care e resorbabil)
• Substanţe uleioase (instilate sau injectate) – determină oleogranuloame (în regiunea fesieră, noduli superficiali când sunt injectate; în hilul pulmonar, cu oleu camforat, utilizat în rinitele cronice atrofice)
• Pulberi inhalate, în bolile profesionale (pneumoconioze) – ex.: SiO2 cristalin (quartz) – în silicoză determină granulomul silicoid (macrofagele ce fagocitează quartz-ul nu-l pot degrada, mor, acesta se eliberează, e preluat de alte macrofage şi apare o reacţie granulomatoasă de corp străin); cărbunele nu duce la apariţia granuloamelor de corp străin

Corpi străini endogeni

• Produşi de dezintegrare lipidică în necrozele ţesutului adipos duc la formarea unui lipogranulom
• Cheratina, în chistul epidermal, se acumulează în lumenul chistului, iar în jurul lui se formează un granulom
• Cristalele de acid uric se depun periarticular la vârstnici cu generarea unui granulom – toful gutos
• Colesterolul